Noi, cei care credem în Domnul Isus, nu ar trebui să avem încredere în carne; mai degrabă, încrederea noastră ar trebui să fie în întregime în Domnul, pe care Îl servim în duh. Amin!
Săptămâna aceasta, în înviorarea noastră de dimineață, ajungem la subiectul “Să nu avem nici o încredere în carne și să socotim toate lucrurile ca fiind pierdere de dragul lui Cristos și al excelenței cunoașterii lui Cristos.”
În Fil. 4:13 Pavel a declarat că a învățat secretul de a face toate lucrurile în Cel care l-a întărit; acest cuvânt pe care l-a rostit spre sfârșitul vieții sale și toată această carte Filipeni dezvăluie secretul lui Pavel de a-L experimenta pe Cristos.
Săptămâna aceasta ne vom concentra în principal pe Filipeni 3, un capitol care oferă câteva detalii și cadrul experimentării lui Cristos de către noi, pentru a putea învăța acest secret.
Experimentarea lui Cristos este pentru savurarea lui Cristos și ar trebui să rezulte în savurarea lui Cristos; cu toate acestea, înainte de experimentarea lui Cristos de către noi, altceva trebuie să vină mai întâi, și anume, revelația lui Cristos.
Trebuie să avem excelența cunoașterii lui Cristos; trebuie să avem o revelație legată de cine este Cristos și o astfel de revelație ne va determina să-L urmăm, ceea ce ne va aduce în experimentarea lui Cristos, iar experimentarea lui Cristos de către noi ne va face să-L savurăm pe Cristos.
Faptul de a vedea o revelație a lui Cristos, experimentarea lui Cristos și savurarea lui Cristos nu este o problemă de învățătură ci de experimentare, și totul începe cu faptul de a avea o revelație legată de cine este Cristos.
Convertirea lui Pavel a fost consemnată de trei ori în cartea Faptelor (capitolele 9, 22 și 26) și, dacă citim acest fapt, putem trage concluzia că această revelație a fost ceva exterior, dar de fapt, a fost ceva interior.
Da, a fost o lumină măreață care a strălucit asupra lui Saul, iar el a auzit o voce la exterior, dar el, de fapt, a fost orbit fizic, iar revelația pe care a văzut-o nu era exterioară, ci interioară.
În Gal. 1:15-16 Pavel a mărturisit că, atunci când I-a făcut plăcere lui Dumnezeu să-L reveleze pe Fiul Său în el… – el L-a avut pe Cristos revelat nu numai pentru el, ci și în el; această revelație este interioară și subiectivă.
Pe de o parte, nu trebuie să avem încredere în carne, iar pe de altă parte, trebuie să socotim toate lucrurile ca pierdere de dragul excelenței cunoașterii lui Cristos.
Astăzi, în special, vrem să vedem de ce noi, în calitate de credincioși în Cristos, nu ar trebui să avem încredere în carne, și vrem să ne deschidem Domnului ca El să strălucească asupra noastră în ce privește carnea, ca să ne dăm seama ce este carnea.
Nu ar trebui să avem încredere în carne, ci în Domnul pe care Îl servim în duh
Pavel a mărturisit în Fil. 3:3 că nu a avut încredere în carne, ci în Domnul, pe care L-a servit în duh; în calitate de credincioși în Cristos, nu ar trebui să avem încredere în carne, ci încrederea noastră ar trebui să fie în întregime în Domnul.
Ce este această carne despre care vorbește Pavel? Putem crede că carnea noastră este atât de rea și negativă, cu multe pofte și păcate; cu toate acestea, carnea descrisă de Pavel în Fil. 3 este diferită.
Ceea ce Pavel considera ca fiind “carnea” a fost că el a fost circumcis în a opta zi, că a fost din neamul lui Israel, că a fost din tribul lui Beniamin, că a fost un evreu născut din evrei, că în ceea ce privește legea, era un fariseu, că în ceea ce privește zelul, a persecutat biserica și că, în ceea ce privește dreptatea care este în lege, el a devenit perfect / ireproșabil.
Toate acestea erau aspecte ale cărnii sale și nu erau neapărat toate rele. Putem crede că carnea include numai lucruri rele și nici un lucru bun; cu toate acestea, aspectele onorabile, vrednice de iubit și superioare ale ființei noastre naturale sunt și ele carne.
Deci trebuie să spunem la fel ca Pavel că nu avem încredere în carne, mai ales în aspectele pozitive și chiar spirituale ale cărnii noastre.
Ceea ce Pavel prețuia cel mai mult înainte de convertirea sa a fost legea; numai poporul evreu avea legea, el era zelos pentru lege, a învățat legea, a încercat să fie ireproșabil potrivit legii, și legea a fost totul pentru el până când L-a văzut pe Cristos și atunci legea a devenit ca un lucru de nimic pentru el.
Carnea din Fil. 3:3-4 cuprinde tot ceea ce avem și tot ceea ce suntem în ființa noastră naturală; cuprinde nu numai lucrurile rele (pe care le abandonăm cel mai ușor), ci chiar și aspectele pozitive ale cărnii.
Tot ceea ce suntem în ființa noastră naturală, indiferent dacă este bun sau rău, indiferent dacă este pozitiv sau negativ, este carnea.
Conform cu Filipeni 3, religia este unul dintre lucrurile care aparțin cărnii, iar religia trebuie abandonată pentru ca noi să-L câștigăm pe Cristos.
Acest lucru se potrivește cu gândul din Galateni 1, unde vedem că religia a fost un substitut al lui Cristos, înlocuindu-L pe Cristos.
Atâta timp cât Pavel era plin de zel pentru religie, nu era loc în el pentru Cristos; vasul său era plin de lege, de zel pentru lege și pentru dreptatea legii, și deci nu avea loc pentru Cristos.
Domnul a spus ceva despre asta și în Matei 7:21 unde a spus că nu toți cei care Îi spun “Doamne, Doamne” vor intra în împărăția cerurilor; mai degrabă, unii vor spune că au profețit în numele Său, au alungat demoni în numele Său și au făcut multe lucrări de putere în numele Său.
Toate acestea sunt aparent bune și spirituale, totuși Domnul le va spune: “Depărtați-vă de la Mine, lucrători ai fărădelegii.”
Trebuie să înțelegem că nu numai lucrurile bune pe care le avem din naștere, ci și lucrurile bune și lucrurile pozitive din omul nostru natural pe care le dobândim de-a lungul vieții noastre fac parte din carne; în această carne nu trebuie să avem încredere.
Am fi nechibzuiți să credem că aspectele decăzute și rele ale cărnii noastre pot fi un înlocuitor pentru Cristos; lucrurile bune, aspectele pozitive, lucrurile onorabile și punctele noastre forte sunt cele care Îl pot înlocui pe Cristos.
Doamne Isuse, strălucește asupra noastră ca să vedem ce este carnea; fie ca să nu avem încredere în carne, ci în Domnul pe care Îl servim în duh. Fie ca să ne dăm seama că tot ceea ce suntem și avem în ființa noastră naturală este carnea și fie ca să fim una cu Tine pentru a abandona, a nega și a nu mai avea încredere în carne. Strălucește asupra noastră, Doamne, și dezvăluie-ne ca să vedem că până și elementele bune, calificările și aspectele onorabile, vrednice de iubit și superioare ale ființei noastre naturale sunt și ele parte din carne. Fie ca să învățăm să nu avem încredere în carne; fie ca încrederea noastră să fie numai în Domnul!
Să ne dăm seama că încrederea noastră în carne ne ține la distanță de Cristos și să tratăm carnea
Cele mai mari probleme printre copiii lui Dumnezeu sunt faptul că nu știu ce este carnea și că carnea lor nu a fost tratată (Rom. 8:8; Gal. 5:24).
Chiar și printre noi, cei din viața de biserică, s-ar putea să nu fim atât de clari ce este carnea și, dacă nu suntem clari, nu există nici o cale ca acea parte a ființei noastre naturale să fie atinsă.
Aceasta a fost experimentarea lui Pavel și aceasta a fost și experimentarea lui Petru; Petru a fost foarte zelos pentru Cristos, dar a fost foarte mult și în carne.
În Vechiul Testament îl vedem pe Iov care era foarte bun, plin de integritate și drept, totuși, toate lucrurile erau în carne și acestea îl împiedicau să-L cunoască pe Dumnezeu.
Unul dintre cele mai evidente semne ale cărnii neatinse este încrederea în sine; încrederea în sine este caracteristica cărnii.
De exemplu, când ne uităm la Saul din Tars înainte de a-L vedea pe Cristos, el era atât de încrezător în carnea sa și era convins că ceea ce făcea era corect și că putea să o facă.
Asta ne învață societatea de astăzi – “clădește-ți încrederea în sine”, “ai încredere în tine”, în caz contrar, ești o persoană slabă. Totul sună bine, dar de fapt, odată ce Îl vedem pe Cristos, ne pierdem toată încrederea în carne.
Încrederea noastră în carne ne ține la distanță de Cristos; Îl înlocuiește pe Cristos, ne determină să nu ne dăm seama de nevoia noastră de Cristos și, astfel, nu avem loc în vasul nostru pentru Cristos.
Încrederea în carne devine un mare înlocuitor al lui Cristos și un mare impediment în experimentarea lui Cristos de către noi. Experimentarea lui Cristos de către noi începe în momentul când ne pierdem toată încrederea în carne.
Dacă suntem în carne, nu Îi facem pe plac lui Dumnezeu (Rom. 8:8); carnea poate încerca să Îi facă pe plac lui Dumnezeu, dar nu va reuși niciodată.
Toți cei care au fost doborâți de cruce sunt zdrobiți; ei au învățat să se teamă de Dumnezeu și nu-și mai pună speranța și încrederea în ei înșiși.
Dar înainte de a fi tratați de Domnul, ne grăbim să judecăm orice ne iese în cale; deschidem gura, judecăm și ne spunem opinia cu ușurință.
După ce am fost tratați de Domnul, nu mai avem încredere în carne; carnea noastră este circumcisă și nu mai avem încredere în noi înșine.
Prin îndurarea Domnului, fie ca noi să fim cei care ne dăm seama că încrederea noastră în carne ne ține la distanță de Cristos și Îl înlocuiește pe Cristos. Fie ca să venim înaintea Domnului privitor la carnea noastră, acceptând tratarea crucii, astfel încât să nu avem încredere în carne, ci în Domnul pe care Îl servim.
Când carnea noastră este tratată, nu vom mai avea încredere deplină în noi înșine; nu ne vom mai grăbi să ne exprimăm opiniile, nu vom pronunța judecata ci ne vom da seama cât de slabi, neputincioși și neajutorați suntem în fața Domnului.
Doamne Isuse, fă-ne să ne dăm seama că încrederea noastră în carne ne împiedică să Îl experimentăm pe Cristos, astfel încât să cooperăm cu tratarea crucii. Îndură-Te de noi și strălucește asupra încrederii noastre în sine, cel mai evident semn al cărnii noastre neatinse. Fie ca să vedem cum încrederea noastră în carne Îl înlocuiește pe Cristos și fie ca să fim înaintea Ta privitor la carnea noastră, acceptând tratarea crucii, astfel încât să nu avem încredere în carne, ci în Domnul pe care-L servim și Îl iubim! Amin, Doamne Isuse, încrederea noastră nu este în noi înșine, ci în Tine!