Slavă Domnului pentru eficacitatea eternă și neschimbătoare a răscumpărării Domnului, cel mai stabil lucru din univers, care poate fi aplicat la noi astăzi și în orice moment din viitor pentru a ne curăța de păcat și de necurăție! Amin!
Cenușa vițelei roșii – care a ars împreună cu isopul, lemnul de cedru și firele stacojii – erau adunate și puse în afara taberei într-un loc curat spre a fi păstrate pentru adunarea copiilor lui Israel ca apă pentru impuritate (Num. 16:9).
Această cenușă erau importantă; celelalte ofrande, după ce erau arse, cenușa lor era scoasă și dusă undeva… dar cenușa vițelei roșii era păstrată și stocată într-un loc curat. În ochii lui Dumnezeu, această cenușă era foarte prețioasă.
Vițeaua roșie Îl simbolizează pe Cristos Însuși, Cel care a venit în asemănarea cărnii păcatului și cu privire la păcat, dar nu a avut păcatul în carne; El era perfect, fără pată, fără nici un defect, niciodată nu a fost folosit de Satan pentru scopurile sale, și a fost sacrificat într-un loc necurat, ars de judecata lui Dumnezeu.
Cedrul – care transcende cu mult peste toți ceilalți copaci – Îl simbolizează pe Cristos ca singurul om glorificat printre oameni, Cel care S-a înălțat la ceruri și a cărui excelență și umanitate înnobilată și nobilă transcende toate celelalte.
Isopul Îl simbolizează pe Cristos în micimea Sa, în faptul că S-a umilit și S-a coborât ca să fie la fel ca noi, să ne devină apropiat nouă și să ne fie disponibil nouă ca Mântuitorul nostru.
Pe de o parte, Domnul are cel mai înalt standard al umanității, o umanitate înaltă și înnobilată, cu un caracter nobil și plin de demnitate; pe de altă parte, El a fost dispus să devină umil, umilindu-Se, ca să fie disponibil nouă.
Stacojiul sugerează mult în tipologia reprezentativă; culoarea stacojie simbolizează vărsarea sângelui, referindu-se la lucrarea de răscumpărare a crucii. Stacojiul simbolizează sângele lui Cristos vărsat pentru răscumpărarea noastră în cea mai înaltă semnificație a sa.
O asemenea Persoană, un astfel de Cristos cu persoana și lucrarea Sa, face parte din apa pentru impuritate pentru a ne curăța de întinarea morții.
Cristosul înalt și plin de demnitate (cedrul) și Cristosul umil și smerit (isopul) în răscumpărarea Sa (stacojiul) au fost elemente pentru compoziția apei pentru impuritate. Slavă Domnului pentru un Cristos atât de minunat!
Cenușa vițelei roșii simbolizează eficacitatea eternă și neschimbătoare a răscumpărării Domnului
Odată ce vițeaua, lemnul de cedru, isopul și firul stacojiu au fost arse toate împreună, s-a produs o grămadă de cenușă; acestea nu se mai puteau descompune sau degrada, ci mai degrabă trebuiau păstrate într-un loc special, un loc curat.
Cenușa simbolizează faptul că răscumpărarea morții Domnului în înviere este eficace pentru eternitate; ceea ce rămâne după moartea și învierea Domnului este eficacitatea eternă și neschimbătoare a răscumpărării Domnului.
El a murit pentru răscumpărarea noastră și a înviat pentru justificarea noastră (Rom. 4:25); în înviere, El Și-a adus sângele și l-a stropit înaintea lui Dumnezeu pentru răscumpărarea noastră (la fel cum o parte din sângele vițelei roșii a fost stropit înaintea Cortului Întâlnirii), iar răscumpărarea Sa a devenit în mod etern eficientă.
Cenușa vițelei roșii era așezată în afara taberei într-un loc curat; aceasta înseamnă că eficacitatea răscumpărării Domnului rămâne în locul păcătoșilor; o parte din sângele vițelei roșii a fost stropit înaintea cortului întâlnirii simbolizând eficacitatea răscumpărării Domnului în fața lui Dumnezeu.
Semnificația acestui fapt este că moartea lui Cristos este eficientă nu numai pentru păcatele noastre trecute, ci și pentru păcatele noastre viitoare.
Tripul reprezentativ al vițelei roșii și apa pentru impuritate este foarte explicită: sângele este în cenușă, iar cenușa dăinuie; așa că atunci când au aplicat apa impurității, era inclus și sângele.
Cenușa simbolizează rezultatul morții lui Cristos; în Biblie cenușa simbolizează ceva în forma sa finală (vezi Lev. 6:10).
Cenușa înseamnă că ceva a fost redus la nimic; a fi redus la cenușă înseamnă a fi redus la nimic, deci cenușa din Num. 19:9 Îl simbolizează pe Cristos redus la nimic.
În ochii oamenilor, Cristos a devenit ca un nimic – El a fost redus la nimic (Marcu 9:12), dar în ochii lui Dumnezeu, răscumpărarea Domnului are o eficacitate eternă și neschimbătoare!
După ce lemnul de cedru, isopul și firele stacojii erau arse împreună cu vițeaua, cenușa era strânsă și păstrată într-un loc curat; acest lucru face ca vițeaua roșie să fie unică.
Aici vedem eficacitatea eternă a răscumpărării lui Cristos; în tipul reprezentativ din cenușa vițelei roșii care era sacrificată și arsă, putem vedea că Cristos a obținut o răscumpărare eternă prin sângele Său. Aleluia!
Ceea ce Cristos a îndeplinit în răscumpărarea Sa este etern eficace – nu numai în timp, ci pentru totdeauna, atât trecut, prezent, cât și viitor!
Este o răscumpărare eternă și putem acum aplica această răscumpărare la experiența noastră.
Răscumpărarea pe care Cristos a îndeplinit-o pentru noi este cea mai stabilă; stâncile și munții vor arde și vor deveni cenușă, dar răscumpărarea Domnului va dăinui. El a fost ars și acum este cenușă, iar ceea ce a îndeplinit pentru noi este pentru totdeauna neschimbat și incoruptibil.
Putem aplica sângele Domnului la ființa noastră în orice moment. Dacă devenim necurați din greșeală și există necurăție în noi, nu trebuie să-I cerem lui Cristos să moară din nou pentru noi; trebuie doar să ne încredem în eficacitatea eternă și neschimbătoare a răscumpărării Domnului și să o aplicăm la ființa noastră.
Pur și simplu trebuie să avem încredere în eficacitatea eternă și incoruptibilă a cenușei și să ne stropim trupul cu apa vieții și vom fi curați! Aleluia!
Cenușa vițelei roșii ne spune că lucrarea trecută a crucii este aplicabilă și astăzi; răscumpărarea Domnului este eternă, neschimbătoare și eficientă pentru totdeauna. El a trebuit să fie dat la moarte o singură dată, iar răscumpărarea Sa este eternă și neschimbătoare, eficientă pentru totdeauna.
Slavă Domnului că răscumpărarea Sa este suficientă pentru întreaga noastră viață, iar moartea Sa ne-a înlăturat toate păcatele!
Îți mulțumim, Doamne Isuse, pentru eficacitatea eternă și neschimbătoare a răscumpărării Tale! Aleluia, răscumpărarea Domnului este suficientă pentru toată viața noastră, căci moartea Sa ne-a înlăturat toate păcatele! Îți mulțumim, Doamne că ai murit pentru noi pe cruce și că Ți-ai vărsat sângele pentru răscumpărarea noastră. Ne încredem în Tine, Doamne, și venim din nou la Tine pentru a fi curățați de orice păcat și impuritate. Te lăudăm pentru eficacitatea crucii, care acoperă toate nevoile pe care le avem acum și pe care le vom avea în viitor! Aleluia!
Necurăția noastră poate fi înlăturată prin aplicarea lui Cristos ca apă pentru impuritate
Cenușa rezultată din arderea vițelei roșii a fost păstrată pentru apa pentru impuritate; era o purificare a păcatului sau o jertfă de păcat (Num. 19:2, 4, 6, 9, 11-12).
Cartea Numeri numește aceasta o ofrandă pentru păcat, dar ea nu arată ca ofranda pentru păcat din Levitic 4; pe măsură ce citim despre asta, ne dăm seama că apa pentru impuritate nu tratează păcatul, ci rezultatul păcatului, un anumit rezultat al răzvrătirii – moartea.
În Num. 19:11-12 vedem că cel care atinge cadavrul unei persoane decedate sau al unui animal este necurat timp de șapte zile, și există un proces în două etape pentru a fi curățați prin apa impurității: această apă trebuia aplicată mai întâi în ziua a treia și apoi în ziua a șaptea, și atunci era curat.
Dar dacă apa de impuritate nu este aplicată atât în ziua a treia, cât și în ziua a șaptea, nu va fi curat.
Semnificația aici este că nu este o problemă simplă să fim curățați de întinarea morții, nu este un păcat la fel de simplu ca un păcat comun care cerea o ofrandă pentru abatere; apa pentru impuritate trebuia să fie aplicată de două ori, și abia atunci persoana era curată.
Avem nevoie de Duhul ca realitate a învierii lui Cristos ca să fim aduși în învierea Sa, ca să ieșim din moarte; numai învierea poate trata moartea. Este nevoie de timp pentru a fi curățați de moarte.
Dacă un israelit atingea ceva necurat și devenea necurat în fața lui Dumnezeu, o persoană curată putea amesteca apa pentru impuritate cu cenușa și să o stropească pe persoana necurată; acest lucru înlătura necurăția persoanei.
Deveneai întinat prin atingerea trupului unei persoane moarte, atunci când cineva murea într-un cort și intrai în cort; de asemenea, când un vas ea deschis, care nu era acoperit, devenea necurat.
Mai mult, oricine atingea pe cineva care era ucis cu o sabie într-un câmp deschis, când atingea cadavrul, sau un os uman sau un mormânt, era necurat. Se pare că este inevitabil să nu fim afectați de moarte, căci atâtea lucruri necurate ne pot face necurați.
O persoană necurată nu poate aplica apa pentru impuritate; trebuia să fie o persoană curată, cineva care a fost curățat.
Cenușa era folosită pentru a îndepărta necurăția; ea era pregătită pentru viitor și era folosită atunci când necurăția era descoperită ulterior.
Acesta este un gând important pe care îl găsim în acest loc unic din Biblie: răscumpărarea lui Cristos cu eficacitatea sa este o provizie dată de Domnul pentru totdeauna pentru a fi aplicată celor care sunt impuri și necurați!
Răscumpărarea Domnului este neschimbătoare și incoruptibilă, rămâne pentru totdeauna, iar necurăția noastră poate fi înlăturată prin aplicarea lui Cristos ca apă pentru impuritate! Aleluia!
Doamne, venim la Tine așa cum suntem, necurați și impuri; Te aplicăm ca apă pentru impuritate la ființa noastră, pentru a fi curățați de întinarea morții. O, Doamne, ne deschidem Ție și Te luăm pentru curățarea și purificarea noastră. Ne încredem în răscumpărarea Ta neschimbătoare și incoruptibilă. Cât de minunată este răscumpărarea, Doamne; venim ca să fim curățați și spălați și venim ca să fim purificați și vindecați. Fie ca să fim stropiți cu apa vieții și fie ca răscumpărarea Ta cu eficacitatea ei eternă și neschimbătoare să fie aplicată la ființa noastră pentru a ne curăța! Aleluia!