Ne împărtășim din bunăvoința Domnului de a purta crucea și de a o purta pentru biserică

În calitate de credincioși în Cristos care doresc să coopereze cu Domnul pentru zidirea bisericii Sale, astfel încât El să se poată întoarce curând, trebuie să învățăm să folosim cheia luării crucii; trebuie să ne împărtășim din bunăvoința Domnului de a purta crucea, astfel încât să putem fi purtători de cruce fericiți și nu criminali triști care sunt uciși de cruce. O, Doamne!

Când mulți creștini citesc Matei 16:18-19, ei sunt încurajați să realizeze că Cristos este Cel care zidește biserica Sa și sunt uimiți că Petru a primit de la Cristos cheile împărăției cerurilor pentru a lega pe pământ ce a fost legat în cer și a dezlega pe pământ ce a fost dezlegat în ceruri.

Însă nu doar Petru a primit aceste chei ale împărăției; noi toți, în calitate de credincioși în Cristos, trebuie să folosim cheile subiective ale împărăției pentru a lega și a dezlega, chiar și pentru a încuia porțile Hadesului care împiedică zidirea bisericii.

Când vrem să zidim biserica, nu doar mediul exterior, persecuția și cei răi se ridică pentru a ne împiedica; chiar mai mult, există mulți dușmani subiectivi în ființa noastră care împiedică zidirea.

În special, așa cum se vede în Matei 16:19-24, există mintea noastră cu gândurile ei bune, sufletul nostru cu independența lui față de Dumnezeu (sinele) și viața-suflet care este în ființa noastră ca porți ale Hadesului, împiedicând zidirea.

Trebuie să citim această porțiune a cuvântului cu rugăciune, căci aici se află cheia zidirii bisericii. Dacă nu tratăm porțile subiective ale Hadesului din ființa noastră, adică dacă nu ne exersăm duhul pentru a folosi cheile subiective ale împărăției pentru a închide și a încuia porțile Hadesului din ființa noastră, biserica nu poate fi zidită.

Putem spune că în lumea occidentală nu există persecuție exterioară împotriva creștinilor și, în general, astăzi creștinismul se poate răspândi, evanghelia poate fi predicată și întreaga lume pare a fi deschisă.

Ce împiedică zidirea bisericii și, prin urmare, întârzie întoarcerea Domnului? Sunt aceste porți ale Hadesului în ființa noastră. Sinele este cel care triumfă; sufletul nostru declară independența față de Dumnezeu și face lucrurile după gustul, preferințele, dorințele și impulsurile lui, fiind independent de Dumnezeu.

Viața noastră sufletească este hrănită și savurată de noi, iar mintea este neînnoită, fiind plină de opinii și gânduri care nu se potrivesc cu gândurile Domnului. O, Doamne! Trebuie să învățăm să-L urmăm pe Domnul prin negarea sinelui, pierderea vieții noastre sufletești și luarea crucii noastre astăzi, pentru a putea trăi o viață pentru zidirea bisericii.

Exersăm cheia luării crucii noastre pentru a fi un purtător de cruce fericit, nu un criminal executat pe cruce

A doua cheie subiectivă a împărăției este luarea crucii și urmarea Domnului (Matei 16:24). Ce înseamnă să ne luăm crucea?

În vremurile Imperiului Roman, guvernul roman folosea răstignirea pentru a executa criminali. fost o moarte dureroasă, căci a implicat suferință și umilire publică; criminalii nu au fost dispuși să fie crucificați, ci au fost forțați să fie crucificați, suferind astfel suferințe dureroase și prelungite și apoi moartea.

Dar cu Domnul Isus, acest lucru a fost diferit; El nu a fost forțat să fie crucificat; El a fost dispus să o facă. În Matei 26:39, El S-a rugat Tatălui, dacă este posibil, să treacă paharul acesta de la El, dar El a încheiat spunând: Totuși, nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu. Crucea este voia Tatălui, care în cazul Domnului era crucea fizică.

A purta crucea înseamnă pur și simplu a lua voia lui Dumnezeu; crucea este voia lui Dumnezeu (Ioan 18:11). Domnul Isus, modelul nostru în luarea crucii, nu a fost forțat să meargă la cruce ca un criminal; mai degrabă, El a fost dispus să meargă pentru că crucea era voia lui Dumnezeu.

Pentru bucuria pusă înaintea Sa, pentru ca El să câștige biserica, El a trebuit să meargă la cruce, astfel încât coaja umanității Sale să fie zdrobită pentru a elibera viața divină din El și a o împărtăși multor oameni pentru a-i regenera și a-i face biserica, Trupul lui Cristos, mărirea lui Cristos (Ioan 12:24).

Domnul Isus nu a ales pur și simplu să meargă la cruce la sfârșitul vieții Sale pe pământ; El a fost un purtător de cruce zi de zi. El a purtat crucea, luând voia Tatălui și nefăcându-Și propria voie, ci depinzând întotdeauna de Tatăl, rostind cuvintele Tatălui, făcând lucrarea Tatălui și exprimându-L pe Tatăl.

El a trăit o viață zilnică sub cruce, iar apoi S-a dus la cruce fizic. Noi, credincioșii în Cristos, am fost crucificați împreună cu Cristos (Galateni 2:20) și acum trăim o viață crucificată luând crucea și urmându-L pe Domnul (Luca 14:27).

Domnul Isus a fost dispus să fie crucificat pentru ca, prin moartea Sa, viața Sa să fie eliberată pentru a produce și zidi biserica. Crucea nu a fost ușoară pentru Domnul; a fost o mare suferință pentru El, dar Lui nu I-a păsat de suferință, ci de împlinirea scopului lui Dumnezeu (Evrei 12:2; Coloseni 1:24).

Noi vrem să evităm suferința și să alegem calea cea mai ușoară, dar Domnul vrea să-L urmăm luând crucea zilnic. Pentru a-L urma pe Domnul, trebuie să ne luăm crucea; asta înseamnă că nu suntem forțați să purtăm crucea, ci o luăm de bunăvoie.

Uneori credem că soția noastră este crucea noastră și că ne răstignește; unii soți pot spune că draga lor soție îi răstignește. Chiar dacă acest lucru are sens, el arată că ei nu sunt purtători de cruce, ci mai degrabă sunt ca niște criminali executați de soțiile lor. O, Doamne!

Dacă credem că soția sau soțul nostru ne răstignește, sau că copiii noștri sau sfinții ne răstignesc, nu suntem purtători de cruce care își iau de bunăvoie crucea pentru a-L urma pe Domnul, ci mai degrabă suntem criminali care sunt executați.

Pentru cei din lume, da, crucea este aplicată criminalilor; pentru noi, în calitate de credincioși în Cristos, luăm de bunăvoie crucea pentru a-L urma pe Domnul și a zidi biserica.

Fie ca Domnul să ne schimbe conceptul despre luarea crucii zilnic, de la a fi un criminal executat, suferind și plângându-ne de ea, la a fi dispuși să purtăm crucea una cu Domnul.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului cu privire la cruce, realizând că crucea este voia lui Dumnezeu și fie ca noi să fim dispuși să ne luăm crucea zilnic și să-L urmăm pe Domnul purtând crucea.

El a purtat crucea zilnic și apoi a murit pe cruce; suntem identificați cu Cristosul cel crucificat, am murit în El și suntem crucificați împreună cu El, iar acum purtăm crucea zilnic, urmând calea Domnului.

Soțul nostru, soția noastră și copiii noștri sunt voia lui Dumnezeu și, prin urmare, sunt crucea noastră. Însă noi nu suntem criminali executați de cruce; suntem cei care aleg să luăm voia lui Dumnezeu și să purtăm crucea.

Singura biserică este voia lui Dumnezeu și fiecare frate și soră din biserică este voia lui Dumnezeu; astfel, a purta crucea înseamnă a purta biserica și a purta pe toți sfinții, astfel încât să avem unitatea autentică (Ioan 17:21-23; Efeseni 4:3, 13; 1 Corinteni 1:10; Filipeni 2:2). Amin!

De aceea, Pavel a spus că trebuie să fim sârguincioși să păstrăm unitatea Duhului, căci biserica este voia lui Dumnezeu pentru noi. Una dintre principalele virtuți necesare în viața de biserică este îngăduința, a ne purta unii pe alții în dragoste; a ne purta unii pe alții în dragoste este un fel de a purta crucea.

Fie ca noi să venim la Domnul cu privire la toate aceste lucruri în rugăciune, să le aplicăm în rugăciune și să ne deschidem Domnului cu privire la acestea, astfel încât El să lucreze acest lucru în noi în viața noastră de zi cu zi și în viața de biserică.

Doamne Isuse, îți mulțumim că ai fost dispus să mergi la cruce și să mori pentru noi, luând voia lui Dumnezeu ca cruce. Îți mulțumim, Doamne, că ai stabilit un model de a trăi o viață crucificată și apoi de a muri pe cruce, alegând voia lui Dumnezeu și fiind dispus să fii crucificat pentru noi. Slavă Ție, Doamne, că ai stabilit un astfel de model pentru noi. Vrem să călcăm pe urmele Tale astăzi. Amin, Doamne, vrem să ne luăm crucea și să Te urmăm pentru a putea trăi o viață pentru zidirea bisericii. Fie ca noi să ne dăm seama că crucea este voia lui Dumnezeu și fie ca noi să luăm voia lui Dumnezeu și să o facem. Fie ca noi să ne dăm seama că soțul, soția și copiii noștri sunt voia lui Dumnezeu și, prin urmare, sunt crucea noastră. Fie ca noi să vedem că biserica este voia lui Dumnezeu și că fiecare frate și soră din biserică este voia lui Dumnezeu. Amin, Doamne, vrem să fim persoane fericite care poartă crucea și nu criminali executați pe cruce. Fie ca noi să Te luăm ca model în a ne lua crucea și a purta crucea, una cu Tine, pentru ca biserica să poată fi zidită astăzi!

Ne împărtășim din bunăvoința Domnului de a lua crucea și de a o purta pentru zidirea bisericii

Cum putem noi, ca ființe umane, să alegem suferința și moartea? A purta crucea înseamnă suferință pentru mulți dintre noi; în ochii lui Dumnezeu, crucea nu este doar suferință, ci și sfârșitul, dar pentru că nu suntem dispuși să purtăm crucea, suferim destul de mult.

Dacă ne deschidem doar Domnului, Îl savurăm și ne exersăm duhul, crucea este aplicată ființei noastre în duh și prin Duh, iar omul cel vechi este omorât, sinele este renegat, iar carnea este ținută pe cruce.

Domnul Isus a fost dispus să-Și ia crucea zilnic și, pe măsură ce Se apropia de răstignirea fizică, El a ales totuși voia Tatălui (Matei 16:24). O asemenea persoană trăiește în noi. Noi nu suntem dispuși să ne luăm crucea și să o purtăm, dar El este dispus. Trebuie să ne deschidem Lui și să-I cerem să ne facă dispuși.

Trebuie pur și simplu să ne întoarcem către El, să Îl savurăm și să ne împărtășim din bunăvoința Domnului de a purta crucea și de a o purta pentru zidirea bisericii.

Domnul a fost dispus și chiar bucuros să-Și ia crucea, căci cunoștea bucuria pusă înaintea Lui; acum putem participa la dorința Lui de a purta crucea și de a o purta în viața noastră de zi cu zi.

Putem veni la El în duh, putem veni la El în Cuvânt și Îl putem permite să Se infuzeze în noi, chiar pentru a ne face la fel ca El în dorința de a purta crucea. Nicio ființă umană nu este un purtător fericit al crucii; mai degrabă, chiar și noi, credincioșii în Cristos, atunci când trebuie să ne luăm crucea și să o purtăm, de multe ori suntem ca niște criminali executați pe cruce, iar cei din jurul nostru pot vedea cât de mult suferim. O, Doamne!

Crucea nu este o suferință: crucea este terminare; când ne exersăm duhul și ne împărtășim din bunăvoința Domnului de a purta crucea, nu ne vom plânge, nu vom cârti și nu vom vorbi despre asta – pur și simplu vom purta crucea pentru zidirea bisericii.

Când ne exersăm duhul și suntem una cu Domnul pentru a ne lua crucea și a o purta, moartea lucrează în noi și viața este eliberată în biserică pentru zidirea bisericii. Când împărtășim bunăvoința Domnului de a purta crucea, viața Lui este eliberată prin noi în Trup.

Așa cum a spus Pavel, moartea lucrează în viață, dar viața în voi (2 Corinteni 4:12). Amin! Trebuie nu doar să ne luăm crucea, ci și să o purtăm, adică să rămânem pe cruce (Luca 14:27; Romani 6:6; Galateni 2:20; Filipeni 3:10; 1 Corinteni 15:31). Trebuie să ne păstrăm omul cel vechi sub sfârșitul crucii zi de zi.

Crucea este pentru uciderea zilnică a omului firesc; aceasta înseamnă a fi conformați morții lui Cristos. Am primit viața divină prin răstignirea Domnului și acum, pentru a fi zidiți în această viață, trebuie să luăm crucea de bunăvoie și bucurie.

Amin, fie ca noi să ne împărtășim din bunăvoința Domnului de a purta crucea și fie ca noi să fim purtătorii fericiți ai crucii astăzi, cei care permit morții lui Cristos să lucreze în ei, astfel încât viața Lui să poată fi eliberată și să lucreze în alții!

Nu ar trebui să ne pese de gustul, simțurile și conștiința noastră; mai degrabă, ar trebui să ne pese doar de voia lui Dumnezeu, care este să avem o unitate autentică (Ioan 17:21-23; Efeseni 4:3, 13; 1 Corinteni 1:10; Filipeni 2:2).

Când suntem dispuși să purtăm crucea una cu Domnul, chiar dacă soțul/soția noastră ne-ar putea face probleme, putem să-L savurăm pe Domnul și vom purta crucea cu bucurie, căci Domnul din noi este dispus să poarte crucea.

Când suntem dispuși să luăm crucea împărtășindu-ne din bunăvoința Domnului de a purta crucea, nu vom fluctua, fiind sus când totul merge bine și jos când alții ne fac probleme; mai degrabă, vom fi statornici și stabili, iar viața divină va fi administrată Trupului.

Mai mult, vom fi zidiți împreună cu soțul/soția noastră și cu sfinții, căci ne luăm soțul/soția și sfinții ca fiind voia lui Dumnezeu, crucea pe care să o purtăm, pentru zidirea bisericii. Cât de mult trebuie să ne rugăm pentru aceasta, ca Domnul să facă acest lucru real pentru noi în viața de biserică de astăzi!

Doamne Isuse, fă-ne purtători de cruce dispuși, așa cum ai fost Tu. Ai învățat să iei voia lui Dumnezeu ca cruce și ai fost dispus nu doar să porți crucea zilnic, ci și să fii crucificat fizic. Suntem atât de bucuroși că Ți-ai luat crucea și ai murit pentru noi. O, Doamne, prin bunăvoința Ta de a purta crucea, suntem astăzi aici ca biserică. Îți mulțumim și Te lăudăm. Ne deschidem Ție astăzi. Doamne, vrem să ne împărtășim din bunăvoința Ta de a purta crucea astăzi. Ne împărtășim din ceea ce ești Tu, ca să putem purta crucea, pentru ca viața Ta să fie eliberată! Amin, Doamne, fie ca noi să fim dispuși să purtăm crucea zilnic, luând voia lui Dumnezeu și negând gustul, sentimentul sau conștiența noastră. Fie ca noi să ne preocupăm doar de voia lui Dumnezeu, care este să avem unitate autentică! Fie ca noi să fim dispuși să purtăm crucea și să fim sârguincioși să păstrăm unitatea în legătura unificatoare a păcii! Amin, Doamne, fă-ne cei care purtăm crucea astăzi de bunăvoie și bucurie pentru ca biserica să fie zidită!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Partake of the Lord’s Willingness to Take up the Cross and Bear it for the Church, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 4 (Exersarea împărăției pentru zidirea bisericii) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.