Dumnezeu Lucrează în Secretul Ființei Noastre: spunem Amin vocii Sale Blândă și Liniștită din interior

Dacă studiem cu atenție scripturile, ne vom da seama că Dumnezeu are un fel de temperament căruia nu îi place ostentația; Lui Îi place să lucreze în secret, mai degrabă decât în mod deschis, și El este în noi ca o voce blândă și liniștită la care trebuie să spunem Amin.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care se ascunde; El a creat întregul univers în toată măreția acestuia, însă S-a ascuns în acesta și nu este ușor să-L găsești.

Deși El Însuși a devenit un om, El nu a venit în splendoare și măreție ca toți să-L vadă și I să se închine; din contră, El a venit ca un om smerit, un tâmplar, și a lucrat într-un mod de rând până când a împlinit vârsta de treizeci de ani.

Fața Sa nu era plăcută la privit, ci era mai degrabă marcată și chiar desfigurată, iar ceilalți nici nu se gândeau că Dumnezeul infinit ar fi locuit în El.

După ce Domnul Isus S-a manifestat în glorie înaintea lui Petru, Iacov și Ioan, El le-a poruncit să nu spună nimănui despre această viziune până când Fiul Omului va fi înviat din morți (Mat. 17:1-9). Gloria divină locuia în El, dar Lui nu I-a plăcut să o afișeze în mod deschis sau să o arate altora.

După ce a înviat, i S-a arătat Mariei, care Îl căuta cu dragoste și plângea, însă ea nu L-a recunoscut; ea a crezut că era grădinarul, până când El a chemat-o pe nume, Maria (Ioan 20:14-17).

Apoi, când cei doi ucenici coborau pe drumul lor spre Emaus din Ierusalim, Isus li s-a alăturat și a început să le vorbească, iar ei nu L-au recunoscut; ei nu și-au dat seama că El era Isus atunci când le-a deschis Scripturile ca să le arate că era necesar ca Cristos să sufere toate aceste lucruri și să intre în gloria Sa (vezi Luca 24:13-37).

Numai atunci când El a binecuvântat și a frânt pâinea, și-au dat ei seama că El este Domnul și au spus: Nu ne ardea inima în noi în timp ce ne vorbea pe drum și ne-a deschis Scripturile?

Apoi, Toma, care a ratat prima întâlnire în înviere, a spus că nu crede că Isus a înviat din morți până când el însuși nu Îl vede și Îl atinge; astfel că Domnul a venit din nou la ucenici și Toma a crezut, dar Domnul a spus: Binecuvântați sunt cei ce nu văd și totuși cred (Ioan 20:24-29).

În final, trebuie să fim avertizați de istorisirea din Isaia 39:2-8, unde Ezechia, care tocmai a fost vindecat de Domnul, a primit darurile împăratului Babilonului și le-a arătat mesagerilor lui toate bogățiile sale și tot ce avea în casa și împărăția lui.

Când Isaia a venit și l-a întrebat ce au vrut oamenii aceștia, Ezechia i-a zis totul, iar Isaia a spus că vor veni zile când tot ce este în casa împăratului și tot ceea ce părinții lui au adunat ca comori vor fi duse în Babilon – nimic nu va fi lăsat în urmă.

Nu ar trebui să expunem tot ce savurăm și experimentăm din Domnul altora; mai degrabă trebuie să avem experiențe secrete din Cristos, să Îl savurăm și să Îl căutăm în secret, și chiar și atunci când avem părtășie cu ceilalți, trebuie să ne dăm seama ce să nu vorbim și ce subiect să deschidem.

Ar trebui să trăim prin viața și natura ascunsă a Tatălui nostru și să avem întotdeauna niște experiențe secrete ale lui Cristos.

Să ne dăm seama de natura ascunsă a lucrării lui Dumnezeu; lucrarea Sa cea mai sigură se face în secretul ființei noastre

Trebuie să ne dăm seama de natura ascunsă a lucrării lui Dumnezeu; nu ar trebui să ne gândim că numai minunile, viziunile puternice și revelațiile mărețe sunt de la Dumnezeu, ci să ne dăm seama că El lucrează în secretul ființei noastre.

Lucrarea cea mai sigură a lui Dumnezeu se face în secretul ființei noastre.

El intră în noi ca sămânța împărăției și crește în noi; apoi, El caută să Își facă domiciliul în inima noastră prin credință (Efeseni 3:16), și face acest lucru în secretul ființei noastre, nu în mod deschis.

Cu cât slujim mai mult Domnului și cu cât mai mult rămânem în El, cu atât mai mult ne dăm seama că Dumnezeu este un Dumnezeu foarte tăcut; El este atât de tăcut încât prezența Sa este deseori nedeslușită.

Cel mai puternic mod de activitate a lui Dumnezeu este o voce blândă ascunsă în interiorul ființei noastre, ceva atât de firav încât nu o putem distinge prea ușor de propriile noastre impresii.

Uneori, din ființa noastră cea mai intimă vine o ușoară sugestie, un simțământ, o voce sau câteva cuvinte, cum ar fi: Aceasta este viața ta naturală – nu fă asta, acest lucru trebuie pus pe cruce! Poate credem că suntem noi înșine, căci acestea sunt cuvinte aproape nedefinite, dar aceste cuvinte sunt indicii ale celei mai pozitive activități a lui Dumnezeu în noi.

De multe ori credem că noi suntem cei care spunem aceste lucruri, că aceasta este propria noastră gândire, dar dacă acordăm atenție vocii blânde din noi, vom savura lucrarea Sa cea mai sigură, care se face în secretul ființei noastre.

Trebuie să ne dăm seama de natura ascunsă a lucrării lui Dumnezeu. Cel mai intim mod de a ne călăuzi este atât de natural și normal încât abia percepem că El ne călăuzește, dar totuși El cumva o face.

Când Dumnezeu a venit în Fiul, singurul Fiu născut a venit cu scopul să Îl declare pe Dumnezeu, totuși El L-a ascuns pe Dumnezeu într-o viață umană a cărei aparență a fost “desfigurată”, o viață umană care nu avea “o formă atrăgătoare și nici măreție” (vezi Isaia 52:14; 53:2).

Nu acesta este modul în care noi am fi venit prin încarnare; noi am fi venit într-o formă atrăgătoare și cu măreție…

Dar El a venit din Galileea, o provincie nesemnificativă, și din Nazaret, un orășel, despre care iudeii spuneau că nici un profet sau persoană cu renume nu a venit vreodată de acolo (vezi Ioan 1:46; 7:52).

Astfel, când Domnul S-a arătat, a fost dificil ca oamenii să creadă că Dumnezeu era prezent în El; chiar le era greu să creadă că El era un profet de la Dumnezeu, și totuși Dumnezeu a fost ascuns în Isus din Nazaret și în El toată plinătatea Dumnezeirii i-a făcut plăcere să locuiască (Coloseni 2:9).

De asemenea, Isus din Nazaret a aparținut unei case sărace și a crescut pentru a fi tâmplar până la vârsta de treizeci de ani; cine ar fi crezut vreodată că în El locuia Dumnezeul infinit? Trebuie să ne dăm seama de natura ascunsă a lucrării lui Dumnezeu și să înțelegem că lucrarea Sa cea mai sigură se face în secretul ființei noastre, nu doar la exterior sau într-un mod spectaculos.

Doamne Isuse, fie ca să ne dăm seama de natura ascunsă a lucrării lui Dumnezeu pentru a vedea că lucrarea cea mai sigură a lui Dumnezeu se face în secretul ființei noastre. Fie ca noi să nu mai credem că doar influențele puternice, viziunile extraordinare, revelațiile mărețe și minunile sunt de la Dumnezeu. Fie ca să înțelegem că prezența lui Dumnezeu este în noi și că El este Cel tăcut și adesea nedeslușit în noi. Doamne, fie ca noi să urmăm calea Ta cea mai intimă de a ne călăuzi și să cooperăm cu activitatea lăuntrică a lui Dumnezeu ca să putem primi călăuzirea Ta.

Dumnezeu lucrează în secret, mai degrabă decât în mod deschis, iar noi cooperăm spunând Amin la vocea Sa blândă, liniștită din interior

Biblia ne arată că Dumnezeu săvârșește minuni, face lucruri mari și este măreț și atotputernic; totuși, dacă studiem cu atenție scripturile, ne vom da seama că temperamentului Său nu îi place ostentația.

Lui Dumnezeu Îi place să lucreze în secret, mai degrabă decât într-un mod deschis. Nouă ne-ar plăcea ca Dumnezeu să facă lucruri mari în noi și pentru noi ca să putem spune altora ce face El pentru noi, dar lucrarea cea mai sigură a lui Dumnezeu este în secretul ființei noastre.

Este o minune și un mister faptul că noi credincioșii în Cristos Îl iubim pe Cel pe care nu L-am văzut (1 Petru 1:8); noi nu L-am văzut fizic, totuși Îl iubim și exultăm cu o bucurie de negrăit și plină de glorie.

Deși Cristos este în mijlocul oamenilor, El nu Se arată oamenilor; El locuiește în noi și totuși de multe ori Își ascunde conștiența locuirii Sale lăuntrice.

De la învierea Domnului și până în ziua de azi, disciplina principală pentru noi, urmașii Săi, a venit de-a lungul liniei cunoașterii Sale ca un Dumnezeu care Se ascunde.

Totul în economia lui Dumnezeu se află în atmosfera și realitatea nevăzută a credinței; Cristos ca centralitate și universalitate a economiei lui Dumnezeu nu este în realitatea văzută, ci în credință (vezi 2 Cor. 4:13, 16-18; 5:7; Evrei 11:1; Efeseni 3:17a; 1 Timotei 1:4b).

Lucrurile pe care le vedem sunt temporare, dar lucrurile care nu sunt văzute sunt eterne; trebuie să ne exersăm duhul de credință pentru a crede în Domnul și pentru a-L experimenta pe El. Trebuie să ne exersăm duhul pentru a savura lucrurile nevăzute ale bogățiilor lui Cristos în economia eternă a lui Dumnezeu.

Când suntem cei mai conștienți de propria neputință, Dumnezeu este Cel mai puternic prezent (vezi 2 Cor. 12:9-10).

Pavel L-a implorat pe Domnul de trei ori să îndepărteze țepușul din carnea lui, dar Domnul i-a spus: Harul Meu îți este suficient, căci puterea Mea este perfectată în slăbiciune.

Atunci când suntem slabi, suntem puternici în Domnul pentru că El este puternic în noi; atunci când credem că nu putem face nimic, Domnul este puternic în noi în noua noastră ființă interioară.

Dumnezeul care se ascunde este la lucru în viața noastră și lucrează cu putere; Dumnezeu lucrează în secret, mai degrabă decât în mod deschis, și putem coopera cu El spunând Amin la vocea Sa blândă și liniștită din interior.

Responsabilitatea noastră ca oameni ai împărăției cerești este să cooperăm cu Domnul răspunzând vocii Sale interioare; vocea blândă și liniștită a Domnului din noi, vocea care pare așa de mult a fi o parte din simțămintele noastre încât nu o mai recunoaștem deloc; acesta este Domnul care ne vorbește.

Acelei voci detectată în părțile cele mai lăuntrice ale ființei noastre, trebuie să-i spunem Amin, căci acolo, în secret și fără încetare, Dumnezeul care se ascunde lucrează.

De multe ori Domnul din noi ne vorbește, dar noi credem că sunt propriile noastre simțăminte sau gânduri; din acest motiv trebuie să ne exersăm duhul ca să ne dăm seama că Dumnezeu lucrează în secret, mai degrabă decât în mod deschis, și să cooperăm cu El spunând Amin la vocii Sale blândă și liniștită din interior.

Doamne Isuse, nu Te-am văzut cu ochii noștri fizici, dar noi credem în Tine și Te iubim! Credem că ești înlăuntrul nostru și că Îți place să lucrezi în secret, mai degrabă decât în mod deschis. Ne deschidem lucrării Tale în noi. Atunci când suntem slabi, suntem puternici în Tine; când nu putem face nimic, Tu lucrezi în noi. Doamne, fie ca să Te cunoaștem în calitate de Dumnezeul care Se ascunde și care lucrează în viața noastră. Vrem să cooperăm cu Tine, Doamne, răspunzând vocii Tale lăuntrice. Vrem să spunem Amin la vocea Ta blândă și liniștită, care pare atât de mult ca parte din propriile noastre simțăminte, încât de multe ori nu o mai recunoaștem ca voce. Iubite Doamne, noi Te iubim!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God Works in the Secret of our being: we say Amen to His Gentle, Quiet Voice within (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 2 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.