Dumnezeu dorește ca tot poporul Său să fie nazirei, aceia care sunt sfințiți și separați în mod absolut înspre Dumnezeu; aceștia nu sunt pentru nimic altceva decât Dumnezeu și se abțin de la savurarea sau plăcerea pământească, deoarece sunt pentru satisfacția lui Dumnezeu.
Cine poate fi asemenea persoane? Cine poate fi absolut pentru Dumnezeu, căutând nimic altceva decât plăcerea și savurarea lui Dumnezeu fiind separat înspre Dumnezeu? Doar Domnul Isus poate; în rasa umană și de-a lungul tuturor epocilor, unicul Nazireu este Domnul Isus.
Toți adevărații nazirei Îl iau pe Cristos ca persoana și viața lor și Îi permit lui Cristos să trăiască în ei. Un nazireu este un tip reprezentativ al lui Cristos în trăirea Sa absolută pentru Dumnezeu în umanitatea Sa; un astfel de Om, un asemenea Cristos este acum în duhul nostru contopit și Îl putem lua ca totul al nostru pentru a-I permite să trăiască în noi viața unui nazireu.
Trebuie să învățăm pe Cristos într-un mod subiectiv și experimental potrivit condiției reale a vieții lui Isus așa cum este consemnată în Evanghelii.
Pe de o parte, Cristos ca adevăratul Nazireu este în duhul nostru și, pe de altă parte, trăirea Sa și lucrarea Sa pe pământ au fost un model consemnat în Biblie ca noi să citim, să savurăm, din care să ne împărtășim, și care să imităm permițându-I lui Cristos să trăiască în noi.
Trebuie să trăim viața unui nazireu, mâncându-L pe Isus; atunci când Îl mâncăm, trăim datorită Lui, așa cum El L-a savurat de Tatăl și a trăit datorită Tatălui (Ioan 6:57).
Dar dacă încercăm doar să facem un jurământ și să facem tot ce ne stă în putință ca să îl păstrăm, vom eșua, și o vom face într-un mod lamentabil. Numai Domnul poate fi un Nazireu și numai fiind una cu El putem fi de asemenea nazireii de astăzi, cei care sunt sfințiți și separați în mod absolut înspre Dumnezeu, cei care nu au nici o savurare și plăcere pământească, ci care Îl iau pe Dumnezeu ca savurarea lor.
La fel ca Domnul Isus, trebuie să “mâncăm unt și miere” toate zilele vieții noastre, până când vom fi în stare să alegem binele și să respingem răul (Isaia 7:14-15).
Trebuie să Îl savurăm de Domnul ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste și vom fi capabili să alegem voia bună și perfectă a lui Dumnezeu și să respingem orice vine de la cel rău.
Este foarte interesant să citim și să observăm viața Domnului: El nu S-a comportat potrivit simțămintelor, concepției sau opiniei Sale, El nu a făcut lucruri nici nu a mers în anumite locuri doar pentru că era lucrul corect de făcut; mai degrabă, El a făcut totul conform Tatălui , în părtășie cu Tatăl și în unitate cu Tatăl.
Motivul pentru care putem alege voia lui Dumnezeu (care s-ar putea să nu fie ușoară sau plăcută pentru noi) este să Îl savurăm de Domnul ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste.
Dumnezeu dorește ca tot poporul Său să fie nazirei sfințiți și separați în mod absolut înspre Dumnezeu
Dumnezeu nu dorește să câștige un grup de oameni speciali, “forțe speciale”, “elita”, care sunt puternici și curajoși și pot face orice pentru El; El vrea să câștige nazirei.
Dumnezeu dorește ca tot poporul Său să fie sfințit și separat în mod absolut către Dumnezeu și, în cele din urmă, înspre Dumnezeu. El dorește un grup de oameni care să nu fie pentru nimic altceva decât pentru Dumnezeu, să nu se îngrijească de nimic altceva decât de satisfacția Sa – mărturia lui Isus (vezi Numeri 6: 1-2; Psalmul 73:25-26; Apoc. 1:2, 9-13; 19:10; cf. Numeri 2:2).
Poate că suntem la fel ca psalmistul din Psalmul 73 care este nedumerit de modul în care cei răi par să prospere, să nu aibă nici o problemă, și chiar progresează în facerea de rău, în timp ce noi – căutătorii lui Cristos – suferim, ducem lipsă și nu suntem într-o stare bună; aceasta poate fi nedumerirea noastră până când intrăm în sanctuarul lui Dumnezeu (v. 25-26).
Nu putem înțelege situația reală și nu putem explica problemele noastre până când nu venim la Domnul în sanctuarul Său, care este duhul nostru contopit și biserica; în biserică primim răspunsul la toate întrebările noastre.
Când Îl contactăm pe Domnul, ne vom da seama că nu avem nimic și pe nimeni altcineva în ceruri sau pe pământ decât pe Domnul și nu ne dorim pe nimeni altcineva decât pe El.
Așadar, ne vom “instala cortul în fața Cortului Întâlnirii”, adică ne vom concentra pe Cristos și pe biserică, și toată ființa noastră, viața noastră de familie și viața noastră de biserică se vor concentra pe Cristos și pe biserică.
Dumnezeu ne dorește ca popor al Său curat, drept și credincios; El vrea să-L iubim cu toată inima, mintea, emoția, voința și chiar cu toată puterea noastră fizică (Marcu 12:30).
El vrea să fie prima noastră dragoste și unica noastră dragoste; El vrea nu ca noi să avem pe altcineva pe lângă El, ci să-L iubim în mod absolut.
Și chiar când Îl iubim în mod absolut, putem să nu fim în mod absolut și în cele din urmă pentru El, așa că trebuie să ne dăm pe noi înșine Lui ca să fim nazireii de astăzi, cei care sunt sfințiți și separați absolut înspre Dumnezeu.
Faptul de a fi un nazireu este un test al absolutismului nostru; când luăm jurământul unui nazireu, trebuie să fim absolut, total și, în cele din urmă, pentru Dumnezeu.
Aceasta înseamnă că, de partea negativă, trebuie să ne separăm înspre Domnul și, de partea pozitivă, trebuie să fim sfințiți înspre El.
De partea negativă, trebuie să ne separăm de oamenii lumii și să nu ne punem în situații și medii lumești; de partea pozitivă, trebuie să ne sfințim pe noi înșine, dându-ne pe noi înșine Domnului ca să fim saturați cu elementul și natura Sa sfântă.
Există o diferență între preoți și nazirei; preoții sunt preoți din naștere, fiind rânduiți de către Dumnezeu prin inițierea Sa, iar nazireii sunt astfel prin inițierea lor, prin făgăduința lor față de Dumnezeu de a fi sfințiți și separați în mod absolut înspre El.
Pe de o parte am fost aleși și numiți de către Dumnezeu pentru a fi preoții Săi; preoția noastră este inițierea și rânduiala Sa. Pe de altă parte, trebuie să răspundem Domnului atunci când vedem economia și dorința inimii Sale și trebuie să ne oferim în mod voluntar Lui pentru scopul Său.
În viața de biserică astăzi suntem aici atât din inițierea lui Dumnezeu, cât și din inițierea noastră – ambele sunt necesare.
Doamne Isuse, dorința Ta este ca tot poporul Tău să fie nazirei, cei separați și sfințiți absolut înspre Dumnezeu. Ne dăruim Ție, Doamne, ca să fim nazireii de astăzi, cei care sunt absolut separați de lume pentru a fi saturați cu elementul și natura Ta sfântă. Amin, Doamne, introdu-Te în noi și sfințește-ne până când nu mai suntem pentru nimeni altcineva decât Dumnezeu și pentru nimic altceva decât satisfacția Sa – mărturia lui Isus! Ne oferim în mod voit Ție pentru scopul Tău, pentru mișcarea Ta în această epocă astăzi.
Un nazireu se abține de la savurarea și plăcerea pământească și Îl savurează pe Dumnezeu ca să fie pentru satisfacția Sa
Potrivit pasajului Numeri 6:3-4, un nazireu trebuie să se abțină de la vin și orice lucru legat de cu sursa acestuia; aceasta înseamnă că noi, în calitate de nazireii de astăzi, trebuie să ne abținem de la orice fel de savurare și plăcere pământească (vezi Psalmul 105:15; Eclesiastul 10:19).
A ne abține de la orice fel de vin și produs din struguri înseamnă să ne abținem de la orice fel de savurare și plăcere pământească. Un nazireu nu este aici pe pământ pentru plăcerea și savurarea sa, ci pentru satisfacția lui Dumnezeu.
Noi, nazireii de astăzi, trebuie să fim atenți referitor la orice lucru pământesc care ne face fericiți, pentru că plăcerea pământească conduce la poftă și la o intenție plină de dorință. Având savurarea și plăcerea pământească ne pângărește .
Dacă vrem să fim absoluți pentru Dumnezeu și satisfacția Sa, trebuie să fim cu totul separați de orice plăcere pământească; acest lucru arată absolutismul nazireilor.
În această epocă astăzi, s-ar putea să nu fim încurajați să păcătuim, dar suntem cu siguranță încurajați să ne bucurăm de lume; lumea cu multele sale aspecte oferă atât de multe lucruri de care omul se poată bucura și, odată ce suntem prinși în savurarea pământească, suntem pângăriți și astfel descalificați de la a fi un nazireu.
Trebuie să trăim în lume, să folosim lucrurile lumii și să trăim aici pe pământ, dar nu ar trebui să avem savurare și plăcere pământească, ci să căutăm să Îl savurăm pe Dumnezeu și să fim pentru satisfacția Sa.
De exemplu, când venim împreună cu sfinții ca să Îl savurăm pe Domnul, suntem aici pentru savurarea Domnului și Îl savurăm împreună cu sfinții; cu cât Îl savurăm mai mult pe Domnul cu sfinții și în privat în timpul nostru personal cu El, cu atât mai mult El devine savurarea noastră, plăcerea noastră și amuzamentul și bucuria noastră.
Apostolul Pavel L-a urmărit pe Cristos înspre scopul premiului pentru care Dumnezeu în Cristos l-a chemat; scopul său era să Îl savureze pe Dumnezeu, iar premiul a fost cea mai mare savurare și câștigare a lui Cristos.
Aceasta ar trebui să fie și aspirația și căutarea noastră astăzi – să Îl savurăm pe Dumnezeu, să Îl câștigăm pe Dumnezeu și să fim umpluți cu Dumnezeu, pentru ca să putem intra în deplina savurare și câștigare a lui Dumnezeu.
Pe de o parte, trebuie să ne separăm de plăcerea pământească și, pe de altă parte, trebuie să Îl savurăm pe Dumnezeu.
Un nazireu este cu totul separat de orice plăcere pământească (vezi Luca 2:46-49, 2 Cor. 6:14-7:1; Iacov 4:4; 1 Ioan 2:15). Prietenia cu lumea este vrăjmășie cu Dumnezeu; oricine dorește să fie un prieten al lumii este un vrăjmaș al lui Dumnezeu.
Dorim să fim prietenii lui Dumnezeu, nu vrăjmașii Săi, așa că trebuie să ne separăm de savurarea lumii, savurându-L pe Dumnezeu cu tot ceea ce este El pentru noi în Cuvântul Său.
Nu ar trebui să iubim lumea sau lucrurile din lume, căci dacă cineva iubește lumea și lucrurile din lume, iubirea Tatălui nu este în el (1 Ioan 2:15).
Trebuie să Îl savurăm pe Cristos, vinul nostru nou zi de zi, astfel încât să putem fi umpluți cu El și să fim turnați lui Dumnezeu ca ofrandă de băutură pentru satisfacția Sa (vezi Matei 9:17; 1:2; 4:10; Jud. 9:13; 2 Tim. 4:6; Fil. 2:17).
Ne putem abține de la vinul lumesc, vinul din savurarea și plăcerea pământească de astăzi, pentru că Îl bem pe Cristos ca noul nostru vin. Când Îl bem pe Cristos, El este viața înviorătoare și iubirea înflăcărată care ne umple și se revarsă din noi.
Trebuie să fim atât de umpluți cu Cristos în calitate de vin nou astfel încât să devenim o ofrandă de băutură turnată pentru satisfacția lui Dumnezeu.
Dragă Doamne Isuse, Te iubim! Dragostea Ta este mai bună decât vinul și dulceața Ta este atât de plăcută, mai înmiresmată decât orice aromă! Ne dăruim Ție, Doamne, ca să Te savurăm. Ne separăm de orice plăcere și savurare pământească și venim la Tine ca să Te savurăm și să Te luăm pe Tine ca satisfacția noastră! Doamne, bem din Tine ca vinul nou, căci Tu ești viața înviorătoare a lui Dumnezeu și iubirea înflăcărată care ne satisface zi de zi. Amin, Doamne, umple-ne cu Tine Însuți ca vinul nou zi de zi până când vom fi turnați înspre Dumnezeu ca ofrandă de băutură pentru satisfacția Sa!
[Aceasta este o traducere a articolului intitulat, The Nazarites are Sanctified Absolutely to God and Abstain from Earthly Enjoyment. Este inspirat din Studiul-Cristalizare al cărții Numeri]